Esti la birou, ai agenda incarcata, iar telefonul iti vibreaza cu un mesaj de la un coleg: „Sefule, trebuie sa vii sa rezolvi ceva. Avem o problema in echipa.” Iti imaginezi deja scena: doua tabere, priviri reci, taceri lungi si toata lumea asteptand ca tu sa dai verdictul final. 

In multe organizatii exista tentatia de a mentine cu orice pret o atmosfera calma. Managerii apreciaza linistea, iar angajatii prefera sa evite discutiile tensionate. Totusi, aceasta armonie aparenta ascunde o capcana. Echipele care fug de conflict risca sa ia decizii superficiale, sa repete aceleasi greseli si sa isi limiteze potentialul de crestere.

Pachetul 2 de masuri fiscale dedicate reducerii deficitului bugetar al Romaniei care propune, printre altele, rescrierea regulilor de impozitare a profitului aduce o veste buna, intrucat elimina impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) care a complicat viata (si costurile) companiilor mari din Romania in ultimii trei ani. Dar, in acelasi timp, o alta modificare din Pachet pare sa exemplifice perfect proverbul „au dat din lac in put”.

Imagineaza-ti ca intri intr-o sedinta si, fara sa fie spus direct, simti ca „nu tu esti centrul gravitational” al incaperii. Un angajat dificil, poate chiar unul vechi si valoros, iti raspunde cu jumatati de fraza, iti ocoleste instructiunile sau isi cauta constant aliati pentru a-si promova propria agenda.

Impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA), care a creat mai multe probleme decat a rezolvat, urmeaza sa fie eliminat de anul viitor. Insa vestea este doar aparent buna pentru ca autoritatile vor sa compenseze aceasta ”pierdere” printr-o regula noua de limitare a deductibilitatii cheltuielilor cu serviciile contractate de la afiliati. Practic, marile companii multinationale scapa de impozitul minim pe cifra de afaceri, dar sunt vizate de reguli si mai restrictive. Ambele propuneri se gasesc in proiectul de lege care face parte din al doilea pachet pentru consolidare fiscala, pachet care ar fi trebuit sa vizeze doar cheltuielile bugetare, conform declaratiilor oficiale.

Loialitatea este o calitate apreciata. In orice domeniu de activitate, oameni dedicati, care sustin echipa si contribuie constant la obiectivele comune, sunt piloni ai performantei. Insa exista situatii in care loialitatea afisata este doar un paravan. In spatele unei atitudini aparent devotate, pot exista intentii de influenta subtila, control sau manipulare.

Parteneriatele Public–Private (PPP) sunt prezentate adesea ca un instrument strategic pentru dezvoltarea economica, atragerea de expertiza privata si reducerea presiunii pe bugetele publice. In teorie, PPP-urile pot fi cheia unor proiecte majore in infrastructura, sanatate, educatie sau agricultura. In practica, insa, realitatea din Romania ridica semne de intrebare privind transparenta, predictibilitatea si accesul real al mediului privat la astfel de colaborari.

In orice echipa care vrea performanta, exista un ideal implicit: fiecare membru sa isi asume responsabilitatea deplina pentru sarcinile sale, sa comunice direct si matur si sa colaboreze eficient pentru atingerea obiectivelor. 

Insa realitatea este ca o singura persoana pasiv-agresiva care evita responsabilitatea distruge dinamica pozitiva. Este acel coleg care zambeste in sedinte, dar uita constant sa livreze ce a promis, care spune „da” dar face „nu”, care saboteaza subtil deciziile, apoi se eschiveaza cand e tras la raspundere.

Orice organizatie are, la un moment dat, nevoie de schimbare. Uneori e vorba de un nou proces, alteori de o noua strategie, poate chiar de un nou lider. Totusi, ceea ce se doreste a fi un pas inainte, se poate transforma usor intr-o frana invizibila, dar foarte eficienta: rezistenta pasiva a echipei. 

Nimeni nu spune nimic, dar nimic nu se misca. Tacerea se instaleaza ca o forma subtila de protest. In loc sa exprime nemultumiri, oamenii aleg sa nu se implice. Nu contesta, dar nici nu contribuie.

In Romania, acum vreo douazeci de ani, Resurse Umane era ceva ce cu greu puteam defini. Era un departament combinat intre Secretariat si Contabilitate, care se subordona directorului general. Secretara avea prima discutie cu viitorul angajat si la Contabilitate i se intocmeau actele de angajare.
Recrutarea se facea prin cunostinte, nu stii pe cineva care stie sa faca ....

Alinierea la practicile din UE si OECD este de bun augur. Totusi, in mod concret nu ma astept la un impact semnificativ pentru mediul de business.

1. APA va fi solicitat in conditii speciale
Pana acum companiile puteau solicita Solutii Fiscale Anticipate, aplicabile tranzactiilor viitoare. In practica este un demers rar si solutionarea intarziata sau chiar lipsa solutiei blocheaza companiile in acest demers.