Dupa efortul initial de implementare a raportarilor digitale, multe companii nu au facut inca pasul urmator: sa foloseasca datele raportate pentru a-si testa propriile vulnerabilitati fiscale. Potrivit celui mai recent sondaj EY Romania, „Preturi de transfer, TVA si inspectii fiscale digitale”, derulat in octombrie 2026 in randul reprezentantilor mediului de afaceri, 71% dintre respondenti nu au efectuat inca un exercitiu de pregatire pentru o inspectie fiscala bazata pe datele SAF-T.

Peste 1,2 miliarde de facturi electronice, 4,7 milioane de declaratii SAF-T si aproape 2 milioane de deconturi precompletate RO e-TVA au fost procesate de sistemele ANAF numai in primul semestru din 2026. Vorbim despre un volum fara precedent de date fiscale si tranzactionale, care creeaza premisele unor analize de risc tot mai sofisticate si ale unor controale mai tintite si mai bine fundamentate. 

„Digitalizarea administratiei fiscale muta momentul in care incepe, in fapt, o potentiala controversa fiscala si schimba modul in care companiile trebuie sa se pregateasca. Controlul nu mai incepe neaparat odata cu avizul de inspectie. Fiecare declaratie de TVA, fisier SAF-T, cod UIT si factura transmisa sau primita electronic contribuie la amprenta fiscala digitala a companiei. Perceptia ca inspectiile fiscale sunt inca departe de a fi digitalizate poate crea un fals sentiment de confort. Companiile ar trebui sa isi priveasca datele prin lentila ANAF si sa nu subestimeze forta pe care acestea o capata atunci cand sunt corelate: diferente greu de observat separat pot deveni rapid semnale de risc”, a declarat Georgiana Iancu (foto stanga sus), Partener, liderul Departamentului de Impozite Indirecte, EY Romania.

Miza urmatoarei etape nu mai este doar transmiterea corecta si la timp a raportarilor, ci capacitatea companiilor de a explica, documenta si remedia diferentele dintre acestea, inainte ca ele sa genereze un semnal de risc fiscal.

Preturile de transfer: pregatirea formala ramane in urma riscului fiscal
Sondajul indica o vulnerabilitate si in administrarea tranzactiilor intra-grup. 59% dintre respondenti nu au un proces formal prin care sa testeze rezultatele efectiv obtinute din tranzactiile cu parti afiliate si sa corecteze din timp eventualele abateri fata de politica de preturi de transfer. Doar 41% declara ca au implementat un asemenea proces. 

Nivelul de incredere in capacitatea de a apara ajustarile in fata autoritatilor fiscale este, la randul sau, relativ redus. 51% se considera doar partial pregatiti sa sustina, intr-un audit fiscal, ajustarile efectuate si ratiunea economica din spatele acestora. 29% se declara bine pregatiti si numai 2% foarte bine pregatiti. 

Pare ca principala vulnerabilitate nu mai este exclusiv existenta documentatiei, ci capacitatea companiilor de a demonstra ca rezultatul economic efectiv respecta politica de preturi de transfer si ca eventualele ajustari au o justificare economica defensabila.

Aceasta concluzie este sustinuta si de raspunsurile privind zonele care necesita optimizare. Automatizarea si digitalizarea proceselor ocupa primul loc, cu 22% dintre optiunile exprimate, urmate de documentatia de preturi de transfer, cu 19%, si ajustarile de final de an, cu 15%. Doar 7% dintre optiuni indica faptul ca nu ar fi necesare optimizari in prezent. Fiind vorba despre o intrebare cu raspuns multiplu, aceste procente reprezinta ponderea optiunilor selectate, nu ponderea respondentilor. 

„In domeniul preturilor de transfer, este evident transferul accentului din zona de documentare in zona preventiei. Intr-un control fiscal tot mai mult bazat pe date, companiile trebuie sa testeze din timp rezultatele tranzactiilor intra-grup si sa poata explica atat ratiunea economica a ajustarilor, cat si implicatiile lor fiscale”, a explicat, la randul sau, Adrian Rus (foto dreapta), Partener, Liderul Departamentului Preturi de Transfer, EY Romania.

TVA, o piesa deseori omisa din ecuatia preturilor de transfer
Aproape doua treimi dintre respondenti (63%) declara ca nu au analizat sau reanalizat implicatiile de TVA ale ajustarilor de preturi de transfer in lumina evolutiei jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE). Rezultatul indica faptul ca dimensiunea de TVA a acestor ajustari nu este inca analizata sistematic, desi, in functie de caracteristicile lor, acestea pot avea consecinte si in sfera TVA.

Hotararile recente ale CJUE in cauzele Arcomet Towercranes si Stellantis Portugal arata ca ajustarile de preturi de transfer pot conduce la rezultate diferite in materie de TVA. Calificarea trebuie stabilita de la caz la caz, in functie de prevederile contractuale, mecanismul de calcul, metodologia de preturi de transfer si legatura cu operatiunile dintre parti. In functie de aceste elemente, ajustarea poate reprezenta remuneratia unui serviciu, o corectie de pret sau poate ramane in afara sferei TVA, cu efecte diferite asupra bazei de impozitare si a dreptului de deducere.

„TVA nu ar trebui analizata abia dupa ce ajustarea de preturi de transfer a fost facturata. Intrebarea daca avem un serviciu, o corectie de pret sau o ajustare in afara sferei TVA trebuie pusa atunci cand mecanismul este proiectat sau revizuit. Altfel, exista riscul ca prevederile contractuale, modul de calcul si documentele emise sa nu reflecte coerent natura economica a ajustarii si sa nu sustina tratamentul TVA aplicat”, a adaugat Georgiana Iancu.

Controalele sunt percepute ca fiind mai solicitante
Transformarea controlului fiscal este deja resimtita de contribuabili. Aproape jumatate dintre respondenti, 49%, considera ca solicitarile inspectorilor au un volum si un grad de complexitate mai ridicate decat in experientele anterioare. Alti 38% le considera similare si doar 13% apreciaza ca volumul si complexitatea s-au redus. 

Pe de alta parte, perceptia companiilor este ca modelul inspectiei fiscale clasice, care putea dura perioade foarte lungi si analiza exhaustiv activitatea contribuabilului, va fi inlocuit treptat de controale cu obiective mai bine delimitate si de verificari documentare. Raportul de activitate ANAF pe semestrul I 2026, din perspectiva actiunilor de control fiscal, consemneaza 15.335 de verificari documentare, 3.499 de controale inopinate si 2.729 de notificari de conformare. 

Schimbarea este importanta: un control mai scurt sau mai tintit nu inseamna neaparat un control mai simplu. Atunci cand selectia si intrebarile inspectorilor pornesc din analiza unor volume mari de date, capacitatea companiei de a explica rapid diferentele si de a reconcilia informatiile transmise prin sisteme diferite devine esentiala.

„Desi datele publicate recent de ANAF arata un numar mai mic de controale fiscale desfasurate in primul semestru al anului 2026 comparativ cu aceeasi perioada a anului anterior, colectarea se situeaza la un nivel comparabil. Aceasta ne arata ca, desi mai putine, in termeni absoluti, controalele fiscale se concretizeaza in impuneri mai mari la nivelul contribuabililor. In aceasta realitate, concluziile sondajului nostru confirma atat dorinta contribuabililor de a gestiona mai bine riscurile fiscale anterior controlului, cat si probabilitatea crescuta ca o impunere perceputa ca disproportionata sa fie contestata de catre acestia la final”, spune Calin Stan (foto stamga), Partener, Bancila, Diaconu si Asociatii SPRL.

Companiile cer transparenta din partea autoritatilor
In acelasi timp, rezultatele arata ca digitalizarea controlului trebuie insotita de imbunatatirea dialogului dintre administratie si contribuabil. Dintre optiunile exprimate cu privire la interactiunea cu inspectorii, 40% vizeaza o transparenta mai mare asupra constatarilor, 31% termene de raspuns mai lungi, raportate la obiectul solicitarilor, iar 29% o comunicare mai buna. Si in acest caz intrebarea a permis raspunsuri multiple. 

Aceasta nevoie devine cu atat mai relevanta cu cat complexitatea solicitarilor creste. Digitalizarea administratiei fiscale poate accelera identificarea riscurilor, dar eficienta controlului depinde si de masura in care contribuabilului ii este clar ce problema trebuie sa explice si i se acorde un termen proportional cu complexitatea informatiilor solicitate.

Interesant este ca tehnologia incepe sa fie utilizata si de cealalta parte a controlului. 39% dintre respondenti declara ca folosesc deja instrumente de inteligenta artificiala pentru pregatirea informatiilor si documentelor solicitate in cadrul inspectiei fiscale, in timp ce 61% nu le utilizeaza inca. 

Controlul fiscal incepe de la date, inainte de inspectie
Privite impreuna, rezultatele indica o schimbare mai profunda decat simpla digitalizare a ANAF. Peste jumatate dintre participantii la sondaj sunt mari contribuabili, astfel ca raspunsurile reflecta in special realitatea companiilor cu volume ridicate de date, tranzactii complexe si o expunere fiscala semnificativa.

Concluzia centrala este ca ANAF isi consolideaza capacitatea de a corela si analiza datele raportate mai rapid decat reusesc multe companii sa isi verifice preventiv propriul profil fiscal. Faptul ca 71% nu au realizat un test de readiness SAF-T, iar 59% nu dispun de un proces formal pentru testarea rezultatelor tranzactiilor intra-grup, in timp ce aproape jumatate percep controalele ca fiind mai complexe, sugereaza ca principala provocare devine capacitatea companiilor de a identifica din timp eventualele neconcordante sau vulnerabilitati, inainte ca acestea sa fie evidentiate de analiza datelor realizata de autoritatea fiscala.

Pentru companii, pregatirea nu ar trebui sa inceapa odata cu primirea unui aviz de inspectie fiscala sau a unei notificari de conformare, ci sa devina un proces permanent. Aceasta presupune revizuirea periodica a principalelor zone de risc fiscal, reconcilierea informatiilor raportate, existenta documentatiei care sustine tratamentele fiscale aplicate, dar, mai ales, identificarea si clarificarea din timp a eventualelor neconcordante si vulnerabilitati.

In acest context, audit readiness inseamna nu doar conformare, ci capacitatea companiei de a sustine, rapid si coerent, tratamentul fiscal aplicat si realitatea economica a tranzactiilor sale, pe baza unor date, documente si explicatii care se sustin reciproc.