Anul 2012 a fost un an in care sectorul infrastructurii s-a confruntat cu numeroase provocari. Guvernele din intreaga lume au depus eforturi pentru a atrage proiecte pe piata, dintre care, insa, putine au fost cele care s-au materializat. Institutiile financiare au continuat sa fie prudente, stabilitatea economica a ramas evaziva, iar activitatile comerciale au fost restranse. Daca privim inainte, acum se pun bazele cresterii viitoare - si pentru multe piete – perspectivele sunt interesante.

Intr-o editie speciala a publicatiei Foresight, trei dintre liderii la nivel international ai KPMG in sectorul infrastructurii - Nick Chism, James Stewart si Stephen Beatty, fac o retrospectiva a anului 2012 si isi impartasesc opiniile cu privire la zece tendinte care se asteapta sa schimbe modul in care va evolua sectorul infrastructurii in viitor. Guvernele au continuat sa se afle sub presiune, confruntandu-se cu incertitudini financiare si cereri tot mai intense de reinnoire si extindere a infrastructurii. Multe dintre aceste guverne incearca in continuare sa reconcilieze nevoia unei planificari strategice pe termen lung cu prioritatile electorale pe termen scurt. O consecinta a acestei lupte a fost inceputul transferului costurilor de la contribuabili la consumatori, fortandu-i pe acestia din urma sa se impace cu ideea ca trebuie sa plateasca pentru infrastructura pe care o folosesc.

„Anul care a trecut a aratat ca sectorul incepe sa evolueze. In primul rand, firmele de proiectare in infrastructura au inceput sa adopte o imagine mai holistica asupra valorii obiectivelor lor pentru a intelege potentialul productiv al proiectelor si intregul beneficiu al investitiei lor. In acelasi timp, tehnologia a permis investitorilor sa isi gestioneze bunurile in mod diferit iar operatorilor sa obtina o eficienta crescuta din bunurile existente, performante optimizate pe termen lung, o durata de viata mai lunga si un timp de nefunctionare mai scurt”, a afirmat Daniela Nemoianu (foto), Executive Partner, KPMG in Romania, specialist in infrastructura si PPP.

„Prioritatile sunt numeroase, iar constrangerile bugetare mari pentru Romania anilor 2013-2020”, adauga in continuare Daniela Nemoianu. „Fie ca este vorba de Coridoarele de autostrazi IV sau IX, de reactoarele 3 si 4, de reabilitarea sistemelor de irigatii sau de sistematizarea cursurilor de apa pentru prevenirea inundatiilor, de modernizarea porturilor, aeroporturilor si cailor ferate sau de mega-proiectul de cercetare ELI, de infrastructura in sanatate si educatie, toate acestea, la care se adauga proiectele regionale si locale, implica un exercitiu amplu de proiectii strategice sustenabile sistemic pe termen mediu si lung, capabilitati de administrare si management extinse din partea autoritatilor si institutiilor publice, resurse specializate si dedicate acestui segment important (inclusiv prin crearea unei entitati separate care sa gestioneze si sa controleze evolutia in bune conditii a unor proiecte de infrastructura complexe), capacitatea de propune proiecte rentabile, viabile si eligibile pentru absorbtia banilor europeni, eficienta si transparenta la toate nivelurile si pe parcursul tuturor etapelor”.

„Salutam cu optimism primii pasi in directia implementarii unei noi formule PPP, sub egida Ministerului Marilor Proiecte - ramane de urmarit activ care va fi impactul si cum va decurge implementarea primelor proiecte din aceasta categorie incepand cu anul 2013/14. Romania poate invata in orice moment din exemplele pozitive sau nereusitele tarilor care au experimentat si dezvoltat PPP inaintea noastra, putand sa adapteze cele mai bune practici si cele mai avansate metodologii la specificul local. Autoritatile trebuie sa apeleze la specialisti pentru a face acest transfer de know-how si sa fie in acelasi timp conectate la pulsul mediului de afaceri local si international, inclusiv cel financiar, in conditiile intensificarii competitiei intre state pentru atragerea de finantari”, a afirmat Nemoianu.

PPP ramane o solutie de degrevare a presiunii asupra bugetului de stat (mai ales in contextul unui spatiu fiscal pre-determinat de acordurile de finantare in vigoare si de efectul crizei economice), in masura in care complexitatile si riscurile aferente sunt gestionate avizat, transparent si fundamentat. Cateva cazuri de pionierat derulate cu succes pot deveni motorul unui mecanism functional si profitabil atat pentru stat si investitor, cat si pentru societate – beneficiar al modernizarilor, conducand la confirmarea favorabila a ceea ce in prezent sunt prognoze.

Publicatia KPMG a identificat si analizat zece tendinte si oportunitati care se asteapta sa schimbe modul in care va evolua sectorul infrastructurii in 2013 si in viitor:
• Povara costurilor se muta catre consumator: Consumatorii din intreaga lume incep sa simta primele simptome ale costurilor antrenate de proiectele de infrastructura.
• Guvernele trebuie sa devina mai active: Nu toate proiectele de infrastructura pot atrage investitii private – in special in conditiile actuale de piata.
• Afluxul de proiecte s-a diminuat, dar isi va reveni: Anul trecut a fost caracterizat de o criza a tranzactiilor in infrastructura.
• Atentia se indreapta asupra oraselor: Orasele au devenit focarul de activitate economica al unei natiuni.
• Folosirea la maximum a investitiilor existente: Pe masura ce investitorii fac mari eforturi pentru a ridica de la sol noi proiecte, tot mai multa atentie se acorda obiectivelor deja existente.
• Rezilienta urca pe primele locuri in agenda de lucru: Protejarea obiectivelor de valoare de impactul dezastrelor –naturale sau nu - este prin urmare un element critic pentru stabilitatea economica si politica.
• Aparitia unor noi modele de infrastructura: Schimbarea modelelor de infrastructura este de asemenea catalizata si de dorinta de a se obtine o mai buna eficienta operationala.
• Progresul rapid al tehnologiei: Tehnologia are potentialul pentru a rezolva multe din problemele cele mai critice ale lumii in sectorul infrastructurii.
• Reducerea costurilor - in centrul atentiei: Dorinta de a investi depaseste cu mult capacitatea de finantare.
• Lupta pentru talent si specializare devine mai acerba: Posibil unul dintre cele mai mari si mai subapreciate obstacole in calea noastra de a raspunde provocarilor tot mai mari din sectorul infrastructurii este lipsa de specializare si talent.

„Impartasind cunostintele si experienta pe care le-am castigat din activitatea noastra in intreaga lume, credem ca putem juca un rol activ in dezvoltarea infrastructurii la nivel global. Anul trecut profesionistii nostri din acest sector au oferit asistenta organizatiilor din domeniul infrastructurii in mai mult de 130 de tari, fiind astfel ideal pozitionati pentru a oferi asistenta practica si informatii concrete cu privire la intreaga gama de activitati pe intreaga durata de viata a unui proiect”, a afirmat Nemoianu.