Sprijinirea cresterii companiilor si reducerea costurilor si a riscurilor

In raportul Managementul impozitelor indirecte la nivelul lantului de aprovizionare, Ernst & Young prezinta o imagine de ansamblu a problemelor cu care se confrunta companiile multinationale care opereaza intr-un mediu complex si in continua dezvoltare din punctul de vedere al impozitelor indirecte aplicabile la nivelul lantului de aprovizionare. Raportul prezinta totodata modul in care aceste companii abordeaza in practica astfel de probleme, valorificand experienta dobandita in domeniu si cele mai bune practici dezvoltate in acest sens.

La inceputul anilor 1990, statele dezvoltate dominau sectorul comercial mondial; in 2010, economiile dezvoltate detineau putin peste 60% din exporturile mondiale de marfuri. In prezent, se deschid noi piete, iar actorii din acest sector exporta bunuri in mult mai multe tari decat in trecut, rutele comerciale fiind intr-o continua schimbare. China a devenit cel mai mare partener comercial pentru pietele din Australia, Japonia, Coreea de Sud, India, Rusia si Africa de Sud, sporindu-si in acelasi timp cota de piata in Europa si SUA. Pe masura ce economiile emergente (de ex. Brazilia, Rusia, India si China) cresc si ajung la maturitate, noi economii incep sa se afirme (de ex. Vietnam si Cambogia).

Ca raspuns la aceste schimbari din sectorul comercial mondial, companiile isi ajusteaza cu rapiditate structura lanturilor de aprovizionare pentru a sprijini cresterea si a reduce costurile si riscurile. In cazul multor companii, activitatile aferente lantului de aprovizionare – cum ar fi tehnologia de productie, aprovizionarea, productia si logistica – sunt dispersate in locatii foarte diverse de pe intreg globul. Pe masura ce activitatile sunt externalizate, centralizate si ajustate cu scopul sporirii eficientei si valorificarii la maximum a resurselor limitate, structurile si rolurile corporative se transforma de asemenea.

Potrivit raportului, companiile raspund acestor provocari in trei moduri:
1. Adaptarea lantului de aprovizionare pentru sustinerea extinderii rapide si valorificarea numarului in crestere de cumparatori din clasa de mijloc pe pietele emergente, gestionand in acelasi timp riscurile aferente
2. Dezvoltarea in continuare a lanturilor de distributie existente pentru eficientizarea costurilor si cresterea marjelor aferente operatiunilor de pe pietele mature
3. Elaborarea politicilor de dezvoltare durabila si adaptarea mijloacelor de obtinere a materiilor prime si de fabricatie si distributie a produselor finite in vederea reducerii impactului acestora asupra mediului si comunitatilor in care isi desfasoara activitatea.

Studiul identifica sapte aspecte cheie ale structurii lantului de aprovizionare, asupra carora se concentreaza companiile pentru stimularea cresterii, imbunatatirea marjelor si solutionarea problemelor de mediu:
1. Reconfigurarea lantului de aprovizionare pentru asigurarea competitivitatii costurilor
2. Optimizarea costurilor globale
3. Imbunatatirea agilitatii operationale si a capacitatii de raspuns
4. Gestionarea asteptarilor privind aspectele de mediu si de adecvare
5. Conceperea unui model eficient al lantului de aprovizionare si al infrastructurii
6. Activarea unor noi surse de venituri
7. Managementul riscurilor operationale, fiscale si de reglementare

Potrivit studiului, exista o serie de abordari comune pentru adoptarea unui cadru eficient de management al impozitelor directe si al stimulentelor:
- Identificarea si cuantificarea impozitelor directe si stimulentelor pe care compania le plateste si le primeste
- Identificarea si cuantificarea riscurilor si oportunitatilor prezente si viitoare, inclusiv in ceea ce priveste costurile pe care le presupune respectarea obligatiilor legale
- Atribuirea unor responsabilitati clare privind managementul impozitelor directe si al stimulentelor aferente unei companii
- Centralizarea procesului de management al impozitelor indirecte si stimulentelor cu scopul reflectarii structurii economice si valorificarii cunostintelor si experientei dobandite
- Standardizarea proceselor in vederea aplicarii celor mai bune practici la nivelul intregii organizatii
- Externalizarea sau semi-externalizarea functiilor de conformitate si de raportare care se bazeaza in mare parte pe cunostinte specializate sau locale
- Implicarea tuturor persoanelor interesate din cadrul organizatiei in managementul si imbunatatirea performantelor financiare, cum ar fi cele din cadrul departamentelor de taxe, finante, operatiuni, logistica, resurse umane, imobiliare, s.a.m.d.
- Masurarea rezultatelor procesului de management al impozitelor directe si stimulentelor prin adoptarea unor indicatori cheie de performanta care vizeaza obiectivele lantului de aprovizionare.

“Companiile trebuie sa fie constiente de accentul tot mai pronuntat pe care autoritatile fiscale il pun pe respectarea obligatiilor privind impozitele indirecte. Intr-o masura tot mai mare, organizatiile din diverse tari incep sa utilizeze tehnologii avansate de raportare a obligatiilor fiscale, colectare a informatiilor si auditare a activitatilor desfasurate de compania in cauza. Cu toate ca un numar tot mai mare de state solicita companiilor sa depuna datele in format electronic, gradul de armonizare a cerintelor de raportare a obligatiilor privind impozitele indirecte este inca redus in anumite state, ceea ce se adauga obligatiilor de respectare a legislatiei in domeniu la nivel mondial, existand riscul de a face erori”, explica Jean-Marc Cambien (foto), Indirect Tax Partner, in cadrul Ernst & Young Romania.