Presiunea reducerii deficitului bugetar, in paralel cu eforturile de digitalizare si adaptare ale ANAF la realitatile economice actuale, au adus anumite schimbari, cel putin la o prima vedere, asupra modului in care sunt derulate controalele fiscale in Romania. Daca in mod traditional inspectiile se concentrau pe aspecte mai degraba de forma, precum existenta facturilor si a documentelor justificative, odata cu imbunatatirea capacitatilor ANAF de analiza a numeroaselor date aflate la dispozitia sa, accentul pare sa migreze catre o analiza integrata a datelor, cu scopul verificarii realitatii economice din spatele declaratiilor fiscale ale contribuabililor.

Aceasta schimbare este relevanta pentru companii, intrucat muta centrul de greutate al inspectiei de la verificarea unei operatiuni individuale la evaluarea coerentei intregului model de afaceri. In practica, inspectorii incearca tot mai des sa raspunda la o intrebare simpla: profitul si baza impozabila declarate reflecta realitatea activitatii economice efectiv desfasurate?

De la controlul documentelor, la controlul consistentei datelor

Informarile publicate de ANAF in 2026 arata ca una dintre principalele directii urmarite este identificarea diferentelor dintre declaratiile fiscale si celelalte informatii disponibile autoritatii fiscale.

Printre aspectele semnalate recurent se numara neconcordantele dintre veniturile declarate pentru calculul impozitului pe profit, datele raportate in deconturile de TVA, informatiile din declaratiile informative si cele rezultate din sistemul RO e-Factura. In numeroase situatii prezentate de ANAF, astfel de diferente au reprezentat punctul de plecare pentru ajustari fiscale sau pentru extinderea unor verificari deja incepute. 

Pentru companii, consecinta este importanta: riscul fiscal nu mai este generat exclusiv de lipsa documentatiei justificative, de existenta unei erori de calcul sau de interpretarea diferita a unui text legal, ci si de lipsa reconcilierii intre diferitele fluxuri de raportare existente in organizatie.

Analiza celor mai recente informari oficiale evidentiaza cateva teme recurente, ce par sa contureze strategia de control a ANAF, cel putin pe termen scurt.

Serviciile intragrup
Serviciile de management, IT, resurse umane, consultanta si suport furnizate de entitati afiliate continua sa reprezinte una dintre zonele de maxim interes pentru organele de control.

In exemplele publicate de ANAF, principala problema identificata nu este reprezentata de existenta sau nu a contractelor ori facturilor, ci demonstrarea beneficiului economic concret obtinut de societatea din Romania prin achizitia acestor servicii. De remarcat este faptul ca existenta documentelor justificative reprezinta aici o conditie necesara, insa nu si suficienta, pentru acordarea dreptului de deducere, inspectorii urmarind atat prestarea efectiva, cat si beneficiul real obtinut de societate, prin raportare la ansamblul activitatilor sale economice. 

Preturile de transfer si tranzactiile cu afiliatii

O alta directie importanta este reprezentata de tranzactiile dintre persoane afiliate. ANAF a publicat exemple privind ajustarea conditiilor financiare pentru imprumuturi intragrup, analiza dobanzilor aplicate si verificarea tranzactiilor comerciale in raport cu principiul valorii de piata. De asemenea, in anumite situatii au fost analizate tranzactiile considerate insuficient documentate sau care nu reflectau conditii similare celor acceptate de operatori independenti.

In materia preturilor de transfer, analiza de congruenta intre realitatea economica din spatele operatiunilor si pretul de piata aplicat este esentiala, asa incat pregatirea corespunzatoare a documentatiei specifice este extrem de importanta.

Cheltuielile si necesitatea economica

Inspectorii acorda o atentie tot mai mare justificarii economice a cheltuielilor. In comunicarile publice ale ANAF sunt mentionate frecvent servicii de consultanta, management, publicitate, inchirieri auto, investitii sau alte cheltuieli pentru care contribuabilii nu au putut demonstra suficient legatura cu activitatea economica ori necesitatea acestora pentru obtinerea veniturilor impozabile. 

Mesajul este ca existenta unei facturi si a unui contract nu garanteaza automat deductibilitatea fiscala atunci cand documentatia nu demonstreaza substanta economica a operatiunii.

TVA si raportarile digitale

Sistemele digitale implementate in ultimii ani genereaza un volum fara precedent de informatii pentru administratia fiscala. Diferentele dintre datele raportate in deconturile de TVA, declaratiile informative si facturile electronice transmise prin RO e-Factura sunt utilizate in analiza de risc si in selectarea contribuabililor pentru verificari. In exemplele publicate de ANAF apar ajustari rezultate din neconcordante intre aceste surse de informatii sau din lipsa documentelor necesare pentru exercitarea dreptului de deducere. 

Ce inseamna aceasta tendinta pentru mediul de afaceri

Din perspectiva contribuabililor, schimbarea este mai profunda decat simpla intensificare a controalelor. Daca pana acum apararea contribuabilului intr-o inspectie fiscala era construita in principal in jurul declaratiilor fiscale si a documentelor contabile, devine  esentiala capacitatea companiei de a demonstra coerenta dintre contabilitate, raportarile fiscale, sistemele operationale, documentatia si rationamentele economice din spatele operatiunilor si deciziilor de business.

Aceasta evolutie este, intr-o anumita masura, rezultatul firesc al digitalizarii administratiei fiscale. O autoritate care dispune de mai multe date va incerca inevitabil sa le utilizeze pentru a identifica zonele de risc si pentru a selecta mai eficient contribuabilii care urmeaza sa fie verificati.

In acelasi timp, noul model de control ridica o provocare suplimentara pentru companii: necesitatea de a explica rapid si convingator orice diferenta sau abatere identificata de algoritmii de analiza de risc. Cu cat informatiile sunt mai fragmentate intre departamente, sisteme si surse de raportare, cu atat probabilitatea unui control si costul gestionarii acestuia cresc.

Recomandarea noastra

Controalele fiscale din 2026 sugereaza o schimbare de paradigma. Accentul nu mai cade exclusiv pe interpretarea unei reguli fiscale sau pe verificarea unor documente contabile, ci pe capacitatea contribuabilului de a demonstra ca ansamblul datelor sale fiscale, contabile si operationale se refera si cuprinde activitatea economica reala, ca atare.
Pentru companii ramane la fel de importanta pregatirea si organizarea corespunzatoare a documentelor financiar-contabile, insa devine limpede ca acest lucru nu mai este suficient, mai ales daca nu se asigura consistenta acestora cu realitatea economica si rationamentul din spatele deciziilor de afaceri ale companiei.

Autor: Calin Stan (foto), Partener, Avocat Bancila Diaconu si Asociatii SPRL