Dupa un deceniu in care tintele au fost combaterea evitarii impozitelor si cresterea transparentei fiscale, Comisia Europeana vine cu o propunere ampla de schimbare a impozitarii companiilor si marcheaza, astfel, o reorientare catre simplificarea si armonizarea cadrului legislativ european. Grupurile multinationale ar trebui sa foloseasca acest context pentru a-si reevalua din timp structurile, modelele de finantare si procesele de conformare, chiar daca adoptarea modificarilor va fi de durata. Sunt vizate sase directive privind impozitarea directa, intr-un pachet numit Tax Omnibus, precum si directiva privind schimbul de informatii intre administratiile fiscale (DAC).

Pentru companii este util sa aiba in vedere trei schimbari cu impact asupra structurii si documentarii operatiunilor: extinderea scutirii de impozit retinut la sursa pentru platile de dividende, dobanzi si redevente, eliminarea unor formalitati initiale in favoarea unor verificari ulterioare, iar o parte dintre raportarile obligatorii in prezent ar putea fi eliminate. Pornind de la aceste premise, companiile ar trebui sa evalueze platile transfrontaliere de dividende, dobanzi si redevente si a impozitului retinut aferent ca sa observe cat ar valora scutirea si sa faca o verificare a documentelor ca sa se asigure ca acestea vor fi corecte la un control fiscal ulterior. De asemenea, structurile de tip holding merita reanalizate, intrucat simplificarea propusa nu inlatura aplicarea regulilor anti-abuz nationale care raman neschimbate. Separat, companiile care investesc in cercetare-dezvoltare ar trebui sa calculeze ce avantaj fiscal ar rezulta din noul cadru propus pentru deductibilitatea anumitor investitii eligibile.

Scutirea de impozit la sursa, extinsa
Scutirea de impozitul cu retinere la sursa pentru dividendele, dobanzile sau redeventele platite unei societati din alt stat membru este conditionata, in prezent, de detinerea unei participatii de cel putin 25% in cazul dobanzilor si redeventelor, respectiv de atingerea unui prag minim de 10% participatie in cazul dividendelor. Tax Omnibus propune eliminarea acestor praguri, astfel incat scutirea sa se aplice unei sfere mai largi de plati transfrontaliere intre societati din UE, indiferent de participatie. Din acelasi registru face parte si extinderea regimului la institutiile de pensii, indiferent de forma lor juridica.

Masura ar avantaja in special companiile cu participatii mici, precum si contractele de licentiere si finantarile intre companii eligibile din UE, fara conditionarea de pragurile minime de detinere aplicabile in prezent. Comisia estimeaza ca  aceasta schimbare ar genera beneficii de aproximativ 5,3 miliarde de euro pe an pentru contribuabilii europeni. Pentru grupurile cu holdinguri in mai multe state, este relevant si faptul ca autoritatile fiscale ar mai putea refuza deducerea unor costuri legate de detinerea participatiilor doar pentru detineri de cel putin 10%, nu si pentru participatiile mai mici.

Exista insa si o limitare importanta: pentru dobanzi si redevente propunerea include o masura de protectie impotriva unor situatii de dubla neimpozitare in raport cu anumite jurisdictii din afara UE care nu aplica impozit pe profit acestor venituri sau le supun unei cote zero. 

De la autorizare prealabila la autoevaluare: mai putina birocratie 
In locul autorizarii prealabile, companiile ar urma sa poata aplica singure scutirea pe baza propriilor evaluari, urmand ca autoritatile fiscale sa verifice ulterior daca au fost indeplinite conditiile. Pentru companiile din Romania, aceasta logica nu este insa noua, deoarece scutirea se aplica deja potrivit Codului fiscal pe baza documentelor justificative existente la momentul platii, cu posibilitatea unui control fiscal ulterior. Schimbarea poate fi insa relevanta pentru grupurile care opereaza si in alte state membre, unde aplicarea scutirii presupune in continuare proceduri administrative sau verificari prealabile mai ample. In cazul acestora, simplificarea este reala, dar vine cu un transfer de risc catre contribuabili. Astfel, daca in timpul unui control companiile nu pot demonstra ca au aplicat corect scutirea, vor trebui sa plateasca.

Certificatul de rezidenta fiscala, dovada beneficiarului real si documentele care arata ca firma din grup desfasoara o activitate reala ar trebui, prin urmare, obtinute si pastrate inca din momentul efectuarii platii, nu primite doi ani mai tarziu. Statele membre isi pastreaza integral competentele anti-abuz si de control ulterior, ceea ce inseamna ca simplificarea priveste procedura, nu fondul dreptului la scutire.

Deducerea dobanzilor, regulile privind societatile straine controlate si cheltuielile de cercetare: mai putine optiuni nationale, mai multa predictibilitate
La deducerea dobanzilor, plafonul de 30% din EBITDA devine obligatoriu peste tot, impreuna cu plafonului fix de 3 milioane de euro, actualizat anual cu inflatia. Imprumuturile luate de la banci sau alti terti, folosite pentru activitatea proprie, ies din calcul. Daca intr-un an EBITDA scade cu jumatate, limitarea nu se aplica, fiind o supapa utila in anii cu evolutie mai slaba. Pentru grupurile capital-intensive conteaza si faptul ca regula de “group escape” si reportarea dobanzilor nedeductibile devin obligatorii, dupa ce ani la rand au fost simple optiuni pe care statele membre le puteau ignora.

In cazul societatilor straine controlate (CFC), grupurile care intra deja sub impozitul minim global de 15% (Pilonul 2) sunt scutite de aceste reguli, pentru ca se suprapun. IMM-urile sunt si ele scutite. 

Pentru contribuabilii din Romania, impactul pozitiv poate fi semnificativ, atat prin cresterea prafonului fix de deductibilitate la 3 milioane de euro, cat si prin excluderea din limitare a anumitor imprumuturi de la banci sau alti terti folosite pentru activitatea proprie.

In cazul activitatilor de cercetare-dezvoltare (research and development - R&D) este propus un cadru comun de deductibilitate la nivel european, iar investitiile in echipamente si active folosite direct in R&D pot fi deduse integral in anul in care sunt efectuate sau pot fi esalonate in urmatorii patru ani. Conditia pentru accesarea acestei facilitati este ca activele sa ramana in activitatea de R&D cel putin trei ani. Deducerea nu diminueaza EBITDA folosit la limitarea dobanzilor, tocmai pentru ca facilitatea sa nu se anuleze printr-o restrangere a deductibilitatii costurilor de finantare.

Fuziunile simplificate, divizarile prin separare si conversiile transfrontaliere, inclusiv operatiunile legate de transferul sediului social dintr-un stat membru in altul sunt aduse in mod expres in sfera regulilor  de neutralitate fiscala, potrivit documentului UE. 

Solutionarea dublei impuneri: termene ferme si acces largit pentru toate partile implicate
Cand doua state impoziteaza acelasi venit, procedura de solutionare a disputei devine mai accesibila. Astfel, toate persoanele in cauza pot participa, cerinta depunerii ”simultane” fiind inlocuita cu o fereastra de 30 de zile, iar o plangere respinsa poate fi refacuta in acelasi termen, autoritatile fiind obligate sa motiveze respingerile si sa anunte din timp daca nu se intrevede un acord. La acestea se adauga suspendarea procedurilor nationale paralele din momentul in care prima autoritate competenta primeste plangerea si posibilitatea de a sesiza comisiile de solutionare inclusiv pe disputele privind admisibilitatea.

Rescrierea DAC elimina raportari care aduceau putina valoare administratiilor fiscale
Prin rescrierea DAC, grupurile multinationale care intra sub impozitul minim de 15% (Pilonul 2) nu mai raporteaza anumite aranjamente transfrontaliere. Comisia estimeaza economii de circa 300 de milioane de euro anual numai din eliminarea acestor raportari. De asemenea, sunt eliminate raportarile unor aranjamente cu valoare redusa pentru fisc, in linie cu obiectivul Comisiei de a reduce sarcinile administrative, inclusiv cu 35% pentru IMM-uri. Separat, pragul de raportare pentru vanzarile online creste, scotand din obligatie peste 10 milioane de vanzatori privati, mai ales cei care vand bunuri second-hand. 

Potrivit articolului 7 din propunere, statele membre ar trebui sa transpuna regulile din pachetul Tax Omnibus pana la 31 decembrie 2028, cu aplicare din 1 ianuarie 2029. In cazul DAC, calendarul propus este etapizat, cu unele masuri avute in vedere de la 1 ianuarie 2028, iar altele, care presupun adaptari IT mai ample, de la 1 ianuarie 2030. Calendarul negocierilor nu este insa fixat. Singurul reper public este foaia de parcurs „O singura Europa, o singura piata”, care vizeaza un acord pana in trimestrul al patrulea din 2027.

Autor: Ruxandra Tarlescu (foto), Partener si Lider al Departamentului de Consultanta Fiscala si Juridica, PwC Romania