Recent, Agentia Nationala de Administrare Fiscala („ANAF”) a intensificat verificarile privind veniturile obtinute din strainatate de persoanele fizice care figureaza in evidentele sale ca rezidenti fiscali romani. Verificarile vizeaza, printre altele, venituri salariale sau din activitati independente, chirii, investitii, tranzactii cu active digitale si venituri obtinute prin intermediul platformelor online. 

Potrivit consultantilor fiscali Accace, aceste demersuri trebuie analizate in contextul dezvoltarii mecanismelor internationale de cooperare fiscala si al schimbului automat de informatii dintre administratiile fiscale. Totusi, primirea unei decizii de impunere nu inseamna, prin ea insasi, ca persoana respectiva datoreaza impozit in Romania. Obligatia fiscala trebuie stabilita in functie de rezidenta fiscala, natura venitului, locul desfasurarii activitatii si prevederile conventiei aplicabile pentru evitarea dublei impuneri.

Cum ajung informatiile privind veniturile obtinute din strainatate la ANAF?

Romania participa la mecanismele europene si internationale de schimb automat de informatii fiscale. La nivelul Uniunii Europene, principalul cadru juridic este reprezentat de Directiva 2011/16/UE privind cooperarea administrativa in domeniul fiscal, cunoscuta sub denumirea generica de „DAC”, transpusa in legislatia nationala prin Titlul X din Codul de procedura fiscala.

In cadrul acestor mecanisme, administratiile fiscale pot transmite periodic informatii referitoare la anumite categorii de venituri si active, inclusiv:

• venituri din munca si remuneratii ale administratorilor;
• pensii si anumite produse de asigurare de viata;
• proprietatea asupra bunurilor imobile si veniturile obtinute din acestea;
• conturi financiare, solduri si anumite venituri din investitii;
• venituri obtinute prin intermediul anumitor platforme digitale;
• informatii privind anumite operatiuni transfrontaliere relevante fiscal.

Aceste categorii corespund, in linii mari, diferitelor componente ale mecanismului DAC: conturile financiare sunt raportate in cadrul DAC2/CRS, veniturile obtinute prin platforme digitale in cadrul DAC7, anumite aranjamente transfrontaliere in cadrul DAC6, iar tranzactiile cu criptoactive in cadrul DAC8.

Prin urmare, ANAF poate primi informatii de la autoritatile fiscale straine, de la institutii financiare si, in cazurile reglementate, de la operatorii platformelor digitale sau de la furnizorii de servicii de criptoactive raportori. Datele primite pot fi comparate cu declaratiile fiscale depuse in Romania si cu informatiile existente in evidenta fiscala a persoanei.

Este important de precizat ca schimbul automat nu presupune transmiterea nediferentiata a tuturor veniturilor unei persoane. Sunt transmise categorii de informatii definite de legislatia aplicabila, iar datele obtinute trebuie ulterior analizate in functie de circumstantele concrete.

Plecarea din Romania nu determina automat incetarea rezidentei fiscale

Una dintre principalele cauze ale diferentelor identificate de ANAF o reprezinta situatia persoanelor care au plecat din Romania pentru o perioada indelungata, dar nu si-au clarificat formal rezidenta fiscala.

Conform Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1099/2016, persoanele care parasesc Romania pentru o perioada sau mai multe perioade de sedere in strainatate care depasesc in total 183 de zile intr-un interval de 12 luni consecutive au obligatia depunerii „Chestionarului pentru stabilirea rezidentei fiscale a persoanei fizice la plecarea din Romania”. Ca regula, acesta trebuie depus cu 30 de zile inaintea plecarii.

Nedepunerea chestionarului nu inseamna neaparat ca persoana va ramane, in orice situatie, rezident fiscal roman. Totusi, aceasta omisiune poate genera o neconcordanta intre situatia de fapt si informatiile din evidenta ANAF, precum si dificultati in demonstrarea ulterioara a transferului rezidentei fiscale.

Rezidenta fiscala nu se stabileste exclusiv in functie de cetatenie sau de numarul de zile petrecute intr-un stat. Pot fi relevante domiciliul, locuinta permanenta, centrul intereselor vitale, legaturile personale si economice, locul sederii obisnuite si celelalte criterii prevazute de Codul fiscal.

Atunci cand o persoana ar putea fi considerata rezidenta atat in Romania, cat si in celalalt stat, se aplica regulile din conventia pentru evitarea dublei impuneri incheiata intre cele doua state. In mod obisnuit, conventiile analizeaza succesiv locuinta permanenta, centrul intereselor vitale, locul sederii obisnuite si cetatenia. Prin urmare, detinerea cetateniei romane sau a unei proprietati in Romania nu conduce automat la mentinerea rezidentei fiscale in Romania, dar poate reprezenta un element relevant al analizei.

Ce inseamna obligatia fiscala integrala in Romania

Potrivit art. 59 din Codul fiscal, o persoana fizica rezidenta fiscal in Romania poate avea obligatie fiscala integrala, ceea ce presupune, in principiu, impozitarea veniturilor obtinute din orice sursa, atat din Romania, cat si din strainatate. Obligatia fiscala integrala pe venitul mondial vizeaza in principal persoana fizica rezidenta romana cu domiciliul in Romania; pentru rezidentii fara domiciliu in Romania se pot aplica reguli specifice, motiv pentru care incadrarea trebuie facuta de la caz la caz.

Rezulta ca veniturile externe nu devin neimpozabile numai pentru ca au fost obtinute sau deja impozitate intr-un alt stat. Trebuie analizate prevederile Codului fiscal si ale conventiei pentru evitarea dublei impuneri. In functie de conventie si de categoria venitului, dubla impunere poate fi eliminata prin scutire sau prin acordarea unui credit fiscal pentru impozitul achitat in strainatate, conform art. 131 din Codul fiscal.

Exista insa si exceptii importante. De exemplu, potrivit art. 76 alin. (4) lit. o) din Codul fiscal, veniturile salariale aferente unei activitati desfasurate in strainatate si platite de un angajator nerezident nu sunt, in principiu, impozabile in Romania si nu se declara in Romania. Tratamentul trebuie totusi verificat in functie de situatia concreta, in special daca remuneratia este suportata de un angajator sau de un sediu permanent din Romania ori daca o parte din activitate este desfasurata efectiv pe teritoriul Romaniei.

Pentru alte categorii, precum chirii, dividende, dobanzi, castiguri de capital, activitati independente ori venituri obtinute prin platforme digitale, pot exista obligatii de declarare si plata in Romania daca persoana este rezident fiscal roman. Fiecare categorie trebuie analizata separat, inclusiv prin raportare la conventia aplicabila.

Ce se intampla daca decizia ANAF este eronata

Informatiile primite prin schimb automat reprezinta un punct de plecare pentru analiza autoritatii fiscale, nu o concluzie definitiva asupra obligatiei de plata. Pot aparea diferente de incadrare, perioade raportate incorect, venituri brute interpretate drept venituri impozabile sau situatii in care ANAF nu detine documentele care demonstreaza rezidenta fiscala in alt stat. De exemplu, o persoana care s-a mutat efectiv intr-un alt stat membru si si-a platit acolo impozitele poate primi o decizie doar pentru ca in evidenta ANAF figureaza in continuare ca rezident roman, in lipsa unei notificari de schimbare a rezidentei.

O decizie de impunere poate fi contestata daca nu reflecta situatia fiscala reala. Conform art. 270 din Codul de procedura fiscala, contestatia se depune, ca regula generala, in termen de 45 de zile de la comunicarea actului administrativ fiscal. Contestatia reprezinta o cale administrativa prealabila si obligatorie; dupa solutionarea acesteia de catre organul fiscal, decizia poate fi atacata in fata instantei de contencios administrativ-fiscal.

Documentele utile difera in functie de situatia concreta, iar gruparea lor pe scenarii ajuta la construirea unei aparari coerente:

• Salariat care a lucrat la distanta pentru un angajator dintr-un alt stat: relevante sunt contractul de munca, fluturasii de salariu si dovada locului in care activitatea a fost efectiv desfasurata, impreuna cu certificatul de rezidenta fiscala din statul strain, pentru a stabili daca se aplica exceptia de la art. 76 alin. (4) lit. o) sau regulile conventiei.
• Persoana care a inchiriat un imobil situat in strainatate, inclusiv in regim hotelier prin platforme de tip Airbnb sau Booking: relevante sunt contractele de inchiriere, situatiile de venit emise de platforma si declaratiile fiscale depuse in statul in care se afla imobilul.
• Persoana care a obtinut castiguri din tranzactii cu active digitale prin platforme raportoare: relevante sunt extrasele si rapoartele de tranzactionare, precum si dovada impozitului eventual achitat in alt stat.
• Persoana care s-a mutat efectiv in alt stat si isi plateste impozitele acolo: elementul central este dovada transferului rezidentei fiscale, respectiv certificatul de rezidenta emis de statul strain pentru anii analizati, documentele privind locuinta permanenta si centrul intereselor vitale, precum si copia chestionarului de rezidenta si a notificarii ANAF.

In toate situatiile raman utile deciziile de impunere emise in strainatate, dovezile impozitelor achitate si o analiza a conventiei pentru evitarea dublei impuneri aplicabile.

Trebuie avut in vedere si faptul ca depunerea contestatiei nu suspenda automat executarea obligatiei fiscale. Daca exista riscul executarii silite, contribuabilul poate solicita instantei de contencios administrativ suspendarea executarii actului administrativ fiscal, in conditiile art. 278 din Codul de procedura fiscala coroborat cu Legea nr. 554/2004 (de regula, cu plata unei cautiuni). De aceea, decizia trebuie verificata imediat dupa comunicare, atat din perspectiva fondului, cat si a termenelor si procedurilor disponibile.

Ce trebuie sa ai in vedere
Actualele verificari ANAF sunt rezultatul accesului tot mai extins al autoritatilor fiscale la informatii transfrontaliere si al posibilitatii de a compara aceste date cu rezidenta si declaratiile fiscale inregistrate in Romania.

Persoanele care au locuit sau au lucrat in strainatate nu ar trebui sa presupuna nici ca datoreaza automat impozit in Romania, nici ca plata impozitului in strainatate elimina, in orice situatie, obligatiile romanesti. Elementul esential este stabilirea corecta a rezidentei fiscale pentru fiecare perioada, urmata de analiza separata a fiecarei categorii de venit si a conventiei aplicabile. In cazul primirii unei notificari sau decizii de impunere, este recomandabila verificarea acesteia inainte de efectuarea platii. Daca situatia fiscala reala si documentele disponibile contrazic concluziile ANAF, contribuabilul poate solicita clarificarea situatiei sau poate contesta actul fiscal in termenul prevazut de lege.

Autori: Stefan Cirstea, Senior Tax Consultant si Oana Taranu, Director, Head of Tax