In economie exista momente in care nu lipsa resurselor reprezinta problema, ci modelul dupa care acestea sunt utilizate, iar Romania se afla intr-un astfel de moment.

Dupa un deceniu de crestere sustinuta, economia incetineste, in timp ce dezechilibrele fiscale se adancesc. PIB-ul a avansat cu doar 0,9% in 2024 si 0,7% in 2025, iar in primul trimestru din 2026 a scazut cu 1,7% fata de anul anterior. In acelasi timp, insa, paradoxal, investitiile straine continua sa creasca, piata tranzactiilor inregistreaza niveluri record, proiectele de infrastructura finantate din fonduri europene se extind, iar aderarea la OCDE se apropie de finalizare. 

Asadar avem oportunitati, capital si perspective, dar lipseste tranzitia catre un nou model de crestere.

Pentru ca intrebarea esentiala nu mai este cat putem consuma, ci cat putem produce, inova si investi. Modelul economic care a sustinut dezvoltarea Romaniei in ultimii ani s-a bazat intr-o masura importanta pe consum, alimentat de deficite bugetare si de cresterea rapida a datoriei publice. Acest model a generat convergenta si a sustinut cresterea veniturilor, dar isi arata tot mai clar limitele. O parte tot mai mare a consumului intern se transfera catre alte economii prin importuri, in timp ce costurile finantarii datoriei reduc spatiul disponibil pentru investitii productive. 

In plus, avantajele competitive pe care Romania s-a bazat timp de multi ani se erodeaza. Forta de munca nu mai este printre cele mai ieftine din regiune, costurile cu energia raman ridicate, iar cresterea salariilor a depasit in multe sectoare ritmul productivitatii.

In absenta unei accelerari a investitiilor, inovarii si dezvoltarii competentelor, va fi dificil sa sustinem pe termen lung atat competitivitatea economiei, cat si cresterea nivelului de trai. 

Romania a demonstrat rezilienta in fata unor crize succesive si a continuat sa atraga investitii si initiativa antreprenoriala. Dar rezilienta este necesara pentru a depasi perioade dificile; nu este suficienta pentru a genera prosperitate sustenabila. Iar capacitatea Romaniei de a evita capcana venitului mijlociu si de a construi o economie bazata pe productivitate, inovare si valoare adaugata ridicata in urmatorul deceniu depinde de raspunsul la o intrebare simpla: crestere prin consum sau prin investitii? 

Fundamente solide, dar insuficiente 
Exista deja elemente importante pe care Romania poate construi. In infrastructura, proiectele finantate prin fonduri europene, PNRR si SAFE avanseaza intr-un ritm fara precedent. Odata finalizate, acestea pot atrage investitii suplimentare, pot consolida conectivitatea economica si pot reduce decalajele dintre regiuni. 

In paralel, aderarea la OCDE, aflata in etapa finala, poate deveni un important factor de credibilitate pentru investitori, consolidand perceptia unei economii care se apropie de standardele economiilor dezvoltate nu doar prin nivelul veniturilor, ci si prin calitatea institutiilor si a guvernantei. 

Aceste fundamente sunt importante, dar nu suficiente. Pentru ca Romania sa accelereze convergenta economica, are nevoie de cativa piloni suplimentari: antreprenoriat mai puternic, investitii cu valoare adaugata ridicata, o baza industriala competitiva, exporturi mai robuste, tehnologie si, mai ales, competente. 

Antreprenoriatul: de la numar de firme la companii scalabile 
Spiritul antreprenorial exista si continua sa genereze oportunitati chiar si intr-un context economic si fiscal mai complex, dar numarul de firme nou create este doar inceputul. Intrebarea relevanta este cate dintre acestea reusesc sa creasca, sa investeasca, sa exporte si sa inoveze. O economie se transforma prin companii capabile sa scaleze si sa se integreze in lanturi valorice sofisticate, nu doar prin multiplicarea initiativelor antreprenoriale. Scorul Romaniei in raportul Business Ready al Bancii Mondiale a crescut de la 68,33 in 2024 la 70,18 in 2025. Mediul de afaceri se imbunatateste, dar provocarea principala ramane aplicarea cadrului de reglementare si interactiunea cu institutiile statului. 

In acest sens, cele mai importante forme de sprijin nu sunt neaparat programele de finantare, ci predictibilitatea legislativa, digitalizarea administratiei, reducerea birocratiei si o relatie mai eficienta intre stat si mediul privat. Antreprenorii nu cer un stat mai prezent, ci unul mai predictibil. 

Investitiile: motorul urmatoarei etape de dezvoltare 
Investitiile trebuie sa devina principalul motor al cresterii economice in urmatorul deceniu. Romania continua sa fie atractiva pentru capitalul strain, iar fluxurile de investitii directe si dinamica pietei de tranzactii confirma acest lucru. 

Fluxurile nete de ISD au ajuns la 8,1 miliarde de euro in 2025, iar in 2021–2025 au cumulat 40 de miliarde de euro, fata de 22 de miliarde in precedentii cinci ani. 

Piata tranzactiilor confirma acelasi interes: 5,3 miliarde de euro in 2025, iar in T1 2026 deja 2,9 miliarde de euro. Investitorii vad oportunitati, desi urmaresc atent stabilitatea fiscala, infrastructura, costurile si disponibilitatea fortei de munca. 

Locul 9 in Europa intre destinatiile de investitii cautate (conform raportului PwC CEO Survey) confirma ca Romania ramane pe radarul companiilor globale. Avantajel e sunt piata interna relevanta, pozitionare geografica, apartenenta la UE, costuri competitive si capital uman apreciat. 

Insa o economie matura nu poate ramane doar destinatie pentru capital, trebuie sa devina si exportator. In 2024, in Romania erau prezente circa 700 de companii multinationale, mult sub alte economii din regiune. 

Astfel, exemplul Poloniei este relevant. Cresterea sa economica nu a fost sustinuta doar de investitiile straine, ci si de aparitia unor companii locale capabile sa se internationalizeze si sa investeasca in afara granitelor. 

Totodata, atragerea investitiilor trebuie orientata catre domenii cu productivitate ridicata si valoare adaugata mare. Intr-o economie in care avantajul costului redus al fortei de munca s-a diminuat, competitivitatea trebuie construita pe tehnologie, inovare si competente. 

Industria si exporturile: testul sustenabilitatii 
Contributia industriei la PIB a scazut considerabil in ultimul deceniu, iar exporturile au pierdut din pondere in economie. Contributia industriei la PIB a scazut de la 23,8% la 16,8% in ultimii zece ani, iar exporturile au coborat de la 41% din PIB in 2015 la 35,4% in 2025. Aceste evolutii arata ca modelul de crestere bazat preponderent pe consum genereaza vulnerabilitati structurale. 

O economie care importa mai mult decat produce risca sa acumuleze dezechilibre pe termen lung. In plus, dependenta excesiva de consum lasa putin spatiu pentru corectarea deficitelor si pentru crearea unor surse sustenabile de crestere economica. 

Semnalele de alarma se inmultesc in industria auto care inseamna 230.000 de angajati, circa 14% din PIB si circa o treime din exporturi. Productia Romaniei a scazut cu aproape 13% in prima jumatate a anului, cel mai slab semestru din ultimii cinci ani pentru Dacia Mioveni, pe fondul celui mai ridicat pret industrial al energiei din Europa, iar mesajul transmis de conducerea Renault arata ca avantajul istoric de cost al Romaniei nu mai este un dat, ci o pozitie care trebuie aparata.

Mai mult, faptul ca modelele construite pe platforme comune pot migra oricand catre jurisdictii mai eficiente, asa cum Dacia a pierdut deja volume in favoarea Marocului si Turciei, iar alianta Ford cu Geely de la Valencia ridica semne de intrebare pentru Craiova, arata ca miza depaseste perimetrul unei singure uzine pentru ca in jurul celor doi mari producatori s-a creat un intreg ecosistem esential pentru industria locala.

Pastrarea productiei in Romania depinde de masuri concrete si rapide, o politica industriala care sa reduca factura energetica pentru marii producatori, fiscalitate predictibila si fara inovatii, precum impozitul minim pe cifra de afaceri care a afectat competitivitatea sectorului, precum si scheme de sprijin care sa faca atractive investitiile in noile generatii de modele, inclusiv electrice. 

Romania are nevoie de o baza productiva mai puternica, de industrii moderne si competitive si de o integrare mai profunda in lanturile valorice europene. Mai multa productie, mai multe exporturi si mai multa valoare adaugata nu reprezinta doar obiective economice, ci conditii ale prosperitatii pe termen lung. 

Capitalul uman: cheia productivitatii 
In cele din urma, productivitatea este cea care determina nivelul de trai al unei economii. Iar productivitatea depinde de oameni. 

In ultimii ani, salariile au crescut mai rapid decat productivitatea, in special pe fondul unor masuri administrative si al presiunilor din piata muncii. Pe termen scurt, aceasta evolutie a sustinut consumul. Pe termen lung insa, fara cresteri corespunzatoare de productivitate, competitivitatea economiei este afectata. 

Romania continua sa aiba un nivel al studiilor superioare si al calificarilor avansate semnificativ sub media Uniunii Europene. In lipsa unor investitii consistente in educatie si dezvoltarea competentelor, va fi dificil sa sustinem salarii mai mari si sa atragem investitii sofisticate. 

Aceasta este si una dintre explicatiile riscului de a ramane blocati in asa-numita „capcana a venitului mijlociu”, situatia in care o economie nu mai poate concura prin costuri reduse, dar nici nu reuseste sa faca trecerea catre activitati cu valoare adaugata si productivitate ridicate. 

Coreea de Sud, Singapore sau Israel demonstreaza ca aceasta tranzitie este posibila. Dar ea se construieste prin investitii consistente in educatie, cercetare, inovare si capital uman. 

Inteligenta artificiala: sansa unui salt de productivitate 
Daca exista un factor capabil sa accelereze aceasta transformare, acesta este tehnologia si, in special, inteligenta artificiala. 

Studiile PwC arata ca organizatiile care adopta AI la scara larga si isi transforma modelele de business cresc mai rapid si sunt mai productive. Acelasi principiu este valabil si la nivel de economie.

Romania dispune de un capital uman tehnic valoros si de un ecosistem IT relevant. Insa aceste avantaje trebuie conectate printr-o strategie coerenta care sa accelereze adoptia tehnologiei in economie si administratie. 

Intrebarea nu este daca AI va schimba economia, ci daca Romania va folosi aceasta oportunitate pentru a recupera decalajele de productivitate si a crea avantaje competitive noi. 

Alegerea care va defini urmatorul deceniu 
Romania nu duce lipsa de oportunitati, dar modelul de crestere bazat pe consum, datorie si avantajul unei forte de munca relativ ieftine si-a atins limitele. 

Experienta Greciei arata cat de rapid pot deveni nesustenabile modelele economice construite pe acumularea dezechilibrelor fiscale si a datoriei. In schimb, economiile care au reusit sa depaseasca capcana venitului mijlociu au facut-o investind in educatie, productivitate, inovare si infrastructura. 

Miza urmatorului deceniu este, in esenta, alegerea intre doua modele diferite de dezvoltare. Continuam sa ne bazam preponderent pe consum sau facem pasul catre o economie bazata pe investitii? Continuam sa concuram prin costuri sau prin valoare adaugata? Punem accent pe stimularea cererii sau pe dezvoltarea capacitatii de a produce, exporta si inova? 

Raspunsurile la aceste intrebari se vor regasi in salarii, in calitatea locurilor de munca, in nivelul investitiilor, in competitivitatea companiilor romanesti si, in cele din urma, in nivelul de trai. 

Prosperitatea nu poate fi sustinuta la nesfarsit prin consum alimentat de imprumuturi, iar Romania are resursele necesare pentru a face urmatorul salt economic: capital european, antreprenori, investitori, talent si oportunitati de dezvoltare. Ceea ce va face diferenta nu este disponibilitatea acestor resurse, ci modul in care alegem sa le folosim.

Autor: Daniel Anghel (foto), Country Managing Partner PwC Romania