A fi recrutor pe o piata a muncii dinamica in situatia economica prezenta e in sine o provocare. Echilibrul mental si financiar e crucial, atat pentru recrutor cat si pentru business-ul de recrutare, iar acest lucru nu e usor de atins intr-un context in care asteptarile sunt foarte mari de ambele parti, angajatori si candidati. Cu toate astea, satisfactia este pe masura pentru cei care reusesc sa il atinga si sa se dezvolte in continuare.

In procesul de recrutare apar nenumarate provocari, de la unele aparent neinsemnate, care pot fi rezolvate usor si nu au impact asupra procesului, la altele care pot genera un efort considerabil, dar care, din pacate in final nu aduc rezultate, avand astfel impact atat asupra procesului, cat si asupra obiectivului propus.

In primul rand as mentiona „satisfacerea asteptarilor” celor doua parti (candidat-angajator): companiile isi doresc angajati loiali, devotati, competenti, implicati si motivati in munca lor, iar candidatii isi doresc sa lucreze in companii care le pot oferi un mediu de crestere si dezvoltare, un colectiv primitor si cooperativ, o munca ce le aduce satisfactie si bineinteles, recompense financiare atractive. La toate acestea, conform ultimelor studii derulate pe piata locala, o componenta relativ noua este stabilitatea financiara a companiei care astfel poate oferi angajatului siguranta locului de munca. Dupa cum vedem, fiecare isi doreste altceva, iar aici intervine provocarea pentru recrutor, de a alinia aceste cerinte la un scop comun, unitar. Daca si candidatii si angajatorii s-ar orienta catre o tinta comuna, atunci beneficiile ar deveni o consecinta fireasca, nu un scop in sine. Cu alte cuvinte, importanta unei misiuni ghidata de valori nu trebuie neglijata.

O alta provocare este bineinteles, cea de aliniere a beneficiilor salariale. Candidatii isi doresc in general salarii mai mari decat ofera companiile. Astfel, un recrutor are nevoie de competente de mediere si expertiza salariala de piata pentru a solutiona cu succes diferentele de opinie si nevoi. Desigur, nu el este persoana decidenta, insa de multe ori companiile nu detin informatii actualizate despre nivelele salariale din piata sau candidatii nu detin competentele solicitate in plus de companii, astfel ca partile trebuie informate deopotriva.

Daca pe primele doua provocari mentionate mai sus le mai putem gestiona si influenta ca recrutori, in cazul celei de-a treia este mai dificil. Ma refer aici la o provocare cu care se confrunta nu numai recrutorii ci si companiile, in situatiile in care recrutarea se face cu resurse proprii: „ghosting by the book”. Am intalnit recent aceasta denumire si mi se pare cea mai potrivita pentru fenomenul de „disparitie” a candidatilor pe parcursul procesului de recrutare. Sigur, am intalnit si companii indecise sau care se razgandesc, insa intr-o masura mult mai mica fata de procentul de candidati care intra in procesul de selectie, cu acordul lor verbal sau scris si intrerup comunicarea in diferite faze: dupa trimiterea CV-ului nu mai raspund la telefon/mesaj, dupa programarea interviului nu mai vin sau nu mai intra online in intalnire, dupa stabilirea interviului cu angajatorul nu se prezinta la acesta sau cazuri chiar extreme precum refuzul de a participa la un interviu fizic sau chiar intreruperea conversatiei telefonice fara nicio justificare.

Toate aceste manifestari comportamentale ingreuneaza procesul de recrutare si bineinteles il prelungesc in timp, ceea ce implicit aduce consecinte financiare negative pana la nivel de angajator. Nu consider ca acestea tin de varsta, sex sau alte criterii ce pot fi generalizate (generatia X, Y, Z etc.), ci mai degraba de o atitudine deprinsa in relatia cu angajatorii si, de ce nu, cu oamenii in general.

Pentru a avea un mediu de lucru sanatos este important ca regulile elementare de politete sa fie respectate inca de la inceput de ambele parti. Pentru a lucra impreuna si a atinge obiective comune este vital sa ne mentinem respectul unii pentru ceilalti, indiferent cu ce greutati ne confruntam sau ce nedreptati am intalnit in experientele anterioare. Iar pentru asta nu exista nicio metoda de educare a pietei muncii mai puternica decat propriul exemplu.

Autor: Bianca Vuta - Founder & Main Partner HR Design Consulting