Statul roman, fara nota de trecere! Raspunsurile incomplete ale Romaniei in cazul fratilor Micula aduc noi penalitati pentru Romania. In anul 2005, cei doi oameni de afaceri, Ioan Micula si Viorel Micula, s-au adresat tribunalului arbitral ICSID, in calitate de investitori suedezi. Ei au acuzat statul roman ca a incalcat grav un acord international pentru protejarea investitiilor, prin retragerea, cu cinci ani mai devreme, a facilitatilor fiscale date pentru 10 ani, si cu mentinerea concomitenta a tuturor obligatiilor in zonele defavorizate unde acestia au dezvoltat mai multe fabrici in domeniul produselor alimentare, toate acestea generand, in mod direct, peste 3.000 de locuri de munca noi. Avocatul Petre Piperea (foto) a explicat ce inseamna refuzul statului roman de a plati despagubirile decise de instanta americana.

“Din punctul meu de vedere, aceasta speta este un caz scoala despre modul in care o conduita iresponsabila a functionarilor statului roman creeaza prejudicii considerabile bugetului public. Spun acest lucru, intrucat, din momentul 2013 cand s-a pronuntat tribunalul arbitral international de la Washington, in sensul obligarii statului roman la plata unor daune catre clientii nostri, statul roman ar fi trebuit sa se conformeze, sa plateasca aceasta despagubire pentru a evita curgerea penalitatilor. Nu s-a facut acest lucru. Dimpotriva, statul roman a incercat o multime de tertipuri pentru a evita executarea obligatiei sale stabilite prin acea hotarare definitiva a tribunalului arbitral international de la Washington. Ba mai mult decat atat, a angrenat in aceasta ecuatie, inclusiv, Comisia Europeana care in urma unor manopere, ca sa le spun asa, facute de statul roman, de functionarii nostri au emis o decizie in sensul ca acea hotarare pronuntata de tribunalul ICSID (Centrul International de Solutionare a Litigiilor de Investitii) ar reprezenta un ajutor de stat si ca nu se cuvine sa incasam acea suma.

Urmare a refuzului statului roman de a executa o hotarare definitiva, am fost obligati sa cerem executarea silita a statului roman pe teritoriul Romaniei si ne-am judecat cu statul roman pana in anul 2019 cand am reusit sa finalizam executarea silita pe o suma partiala, pe o parte din creanta pe care o aveam stabilita, iar litigiile pe teritoriul Romaniei nu s-au epuizat nici in prezent. Inca ne judecam cu statul roman pe aceasta chestiune. In paralel cu executarea silita din Romania, clientii nostri s-au adresat jurisdictiei din SUA si au cerut acolo recunoasterea acestei hotarari, executarea silita pe teritoriul SUA si in restul lumii, precum si securizarea creantei prin conversia acesteia in dolari americani.

Urmarea acestei cereri, in anul 2019, jurisdictia americana a admis cererea si a cuantificat creanta pe care clientii nostri o au impotriva statului roman la aproximativ 350 de milioane de dolari. Ceea ce s-a executat in Romania in 2019 reprezinta doar o parte din aceasta creanta, ramanand de achitat in sarcina statului roman inca o creanta de aproximativ 100 de milioane de dolari. Din acel moment, statul roman a fost obligat de instanta din SUA, de jurisdictia de acolo, sa prezinte o lista cu toate activele pe care le are in SUA si in restul lumii, precum si cu conturile pe care statul roman le are deschise pentru a facilita executarea silita a sumei ramase de achitat.

Statul roman, prin functionarii sai, repet este vorba despre o conduita iresponsabila, a refuzat sa aduca la indeplinirea aceasta obligatie instituita de jurisdictia americana. Motiv pentru care aceasta atitudine a fost considerata sfidare si au fost obligati sa plateasca penalitati in cuantum de 100 de mii de dolari pe saptamana pana la indeplinirea obligatiei. A fost cuantificat la un moment dat aceasta amenda, in urma cu doi ani, la 1.500.000 de dolari. Dupa aceea, statul roman in continuare a refuzat sa isi indeplineasca aceasta obligatie.

Deci, daca facem acum un calcul avem pe doi ani 100.000 de dolari pe saptamana. Este un prejudiciu imens creat bugetului pentru ca functionarii nostri nu vor sa recunoasca o hotarare definitiva pronuntata de un tribunal international, iar aceasta hotarare este, daca va vine sa credeti, recunoscuta pe teritoriul Romaniei ca o hotarare pronuntata de instantele romane, ca urmare a unui decret emis de Ceausescu. Adica, insusi Ceausescu recunostea competenta si autoritatea acestui tribunal ICSID, dar functionarii de astazi nu vor sa mai recunoasca aceasta autoritate a unui tribunal international.

Din punctul meu de vedere, lucrurile ar trebui sa se opreasca aici. Ar trebui obligatia executata si statul roman sa isi incerce pe urma daca mai are contestatii de formulat, pentru a obtine probabil o solutie favorabila lor, dar este imposibil acest lucru intrucat chiar un judecator american a spus ca la un examen de procedura civila, statul roman nu ar lua nota de trecere pentru ceea ce au facut acolo, pentru demersurile pe care le-au facut. (...) Statul roman va plati in continuare penalitati, si penalitati imense. Din pacate, aceasta atitudine nu ramane in sarcina functionarilor care comit aceste delicte civile, ca sa le spun asa, ci pana la urma se vor cuantifica in buzunarul nostru, al tuturor.”

Reamintim ca, intr-o sentinta pronuntata la 22 decembrie 2022, Curtea districtuala americana a districtului Columbia, chemata sa rejudece al treilea apel promovat de Ministerul Finantelor de la Bucuresti, in ceea ce, potrivit exprimarii curtii americane, pare a fi o ”poveste fara sfarsit”, s-a pronuntat, in termeni clari si fara echivoc, inca o data, in favoarea beneficiarilor hotararii arbitrale, investitorii si companiile, respingand toate artificiile procedurale invocate de catre ministerul roman de Finante si de catre Comisia Europeana.