Companiile vor fi obligate sa declare in mod public locul unde isi realizeaza profiturile si platesc impozitul. Masura a trecut zilele acestea de Consiliul Uniunii Europene si este o concretizare a unei propuneri de Directiva ce data din 2016, menita sa creasca transparenta si sa determine daca multinationalele achita taxele potrivite in fiecare jurisdictie unde isi desfasoara activitatea. Si pana acum acestea erau obligate sa raporteze ce profituri realizeaza si unde, doar ca, exceptie facand cele din SUA, declaratiile lor nu erau publice.

Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica arata in august 2021, in cel mai recent studiu al sau bazat pe datele furnizate chiar de catre multinationalele din 38 de jurisdictii, ca inca exista riscul realizarii unor transferuri de profit catre paradisuri fiscale si de micsorare a  impozitelor platite in tarile unde isi desfasoara efectiv activitatea. Exista, asadar, un motiv in plus ca, pana la presiunea declaratiilor publice, autoritatile fiscale sa tinteasca preturile de transfer pentru cresterea colectarii de impozit pe profit, inclusiv in Romania.

Concret, masura care a intrunit acordul Consiliului, stabileste ca toate multinationalele sau companiile independente cu un venit total consolidat de peste 750 milioane de euro in fiecare dintre ultimele doua exercitii financiare consecutive, indiferent daca isi au sediul in UE sau in afara acesteia (dar opereaza in UE), trebuie sa dezvaluie in mod public informatii privind impozitul pe profit platit in diverse jurisdictii. Textual, propunerea de Directiva obliga la declararea impozitului pe profit platit in fiecare stat membru sau intr-o tara terta aflata intr-o jurisdictie necooperanta. O astfel de raportare va avea loc prin intermediul unui formular comun al UE si in formate electronice care pot fi citite automat.

In vara, cand aceasta propunere a fost reactivata dupa cinci ani de stat la sertar, au existat voci critice, dintre care cea mai importanta se referea la scaparea din vedere a multinationalelor cu afaceri mai mici de 750 de milioane de euro.

Oricum, propunerea de directiva se va intoarce in Parlamentul European pentru definitivare si este posibil sa sufere acolo modificari.

Dar, odata adoptata, statele membre UE vor avea 18 luni pentru a transpune directiva in legislatia nationala, iar primul an financiar de raportare a informatiilor va fi cel ce incepe la sau dupa un an dupa termenul de transpunere. Raportarea va avea loc in termen de 12 luni de la data bilantului pentru anul financiar in discutie sau chiar mai repede, daca statele membre vor alege o transpunere si un termen de raportare mai rapid.

De ce este nevoie de declaratii publice? Pentru a pune presiune asupra multinationalelor prin prisma agendei UE care are in top transparenta fiscala. Chiar un oficial european acuza ca, prin evitarea platii impozitului pe profit si planificare fiscala agresiva, marile companii multinationale priveaza tarile europene de peste 50 de miliarde de euro pe an. Ori, mai ales in conditiile crizei economice declansate de pandemie, orice sursa de venit trebuie exploatata cat mai bine de autoritati.

Datele analizate de raportul OCDE sunt furnizate chiar de catre multinationalele din 38 de jurisdictii in cadrul unei actiuni de transparenta impusa de Organizatie – raportarea tara cu tara (CbCR) - si vorbesc despre existenta unor diferente semnificative intre locul raportarii profiturilor si cel in care se desfasoara activitatile economice. Si asta se poate vedea, spre exemplu, din cifre si procente: jurisdictiilor cu venituri medii si mari le corespunde o parte mai mare din totalul de angajati (32%, respectiv 38%), din activele corporale totale (respectiv 38% si 16%), precum si din profituri (34%, respectiv 13%). De cealalta parte, in hub-urile de investitii, unde impozitele sunt la un nivel redus, multinationalele raporteaza o parte relativ mare de profituri (26%), dar un numar mic de angajati (3%) si de active corporale detinute (14%). Cu alte cuvinte, aceste diferente pot fi marturii ale transferurilor de profituri in acele jurisdictii cu impozite pe profit mai mici si o erodare a bazei impozitelor platite in tarile unde isi deruleaza efectiv activitatea.

Si veniturile per angajat tind sa fie mai mari acolo unde cotele de impozit pe profit sunt zero, precum in hub-urile de investitii.  Mediana valorilor de venituri per angajat in tarile cu o cota de zero impozit pe profit, spre exemplu, este aproape 2,6 milioane de dolari, comparativ cu doar 320.000 de dolari pentru jurisdictiile unde cota de impozit pe profit este mai mica de 20% (cum este cazul Romaniei) sau chiar 285.000 de dolari pentru acele jurisdictii care taxeaza cu peste 20% impozitul pe profit. Desigur, aceste informatii pot reflecta diferente in intensitatea capitalurilor si in productivitatea muncii, dar ar putea fi, de asemenea, un indicator al erodarii bazei de impunere si transferul profiturilor.

Ca medie, partea de venituri de la parti afiliate este mai mare pentru grupurile de companii din anumite jurisdictii, cum ar fi hub-urile de investitii – 40%. Si in acest caz, nivelurile inalte de venituri de la afiliati pot fi justificate din punct de vedere comercial, dar ele pot reprezenta, totodata, un factor preliminar de risc si ar putea fi o dovada de planificare fiscala.
Si activitatile difera in functie de jurisdictii si de impozitele pe profit platite. In hub-uri, de pilda, activitatea predominanta este cea de ”detinere de actiuni”, care include si alte instrumente de capital. O concentratie a companiilor de holding este un element de luat in calcul intr-o analiza de risc si ar putea fi indicativ al unor structuri de planificare fiscala. Totusi, la fel ca veniturile de la parti afiliate, aceasta observatie poate fi legata de motive comerciale intemeiate.

Pana la urma, interpretarea datelor din raportari (CbCR) ofera, cum ziceam, posibilitatea evaluarii unor potentiale riscuri asociate preturilor de transfer. Informatiile analizate in acest raport OCDE, primul de cand s-a lansat obligativitatea raportarilor tara cu tara, sunt aferente anului 2017, un an de crestere in majoritatea jurisdictiilor. Insa, cu un 2020 anormal din punct de vedere economic, pandemia Covid-19 isi va pune o amprenta de durata asupra modului in care grupurile de companii multinationale opereaza, mai ales cand vine vorba de forta de munca virtuala, redefinirea modelelor de afaceri, in special in anumite industrii, sau de facilitati guvernamentale acordate in multe jurisdictii.

Astfel, aceste schimbari, inclusiv inregistrarea de pierderi de catre multe companii (multe dintre cele cu un profil functional si de risc limitat), vor avea un efect important asupra datelor CbCR ce vor prezenta unele ‘anomalii’ asociate pandemiei si vor afecta intr-o anumita masura capabilitatea autoritatilor fiscale de a folosi datele CbCRs pentru evaluarea riscurilor asociate preturilor de transfer.

Oricum, in perioada urmatoare, in timp ce guvernele au in vedere acoperirea deficitelor bugetare care s-au adancit in perioada pandemiei, este clar ca autoritatile fiscale isi vor concentra atentia asupra preturilor de transfer pentru cresterea colectarii de impozit pe profit.  
O intensificare a controalelor de preturi de transfer va conduce cu siguranta la o crestere a controverselor in materie, inclusiv asupra tranzactiilor derulate de grupurile de companii pe perioada pandemiei si ulterior, tinand cont si de schimbarile intervenite deseori in modelele de afaceri.

Si in Romania, strategia ANAF include intre obiective prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. In acest sens, are in vedere si intensificarea actiunilor de control in domeniul preturilor de transfer, inclusiv prin gestionarea eficienta a informatiilor obtinute ca urmare a utilizarii instrumentelor de cooperare administrativa, precum CbCR. Astfel, este esential ca grupurile de companii sa fie pregatite sa isi sustina informatiile din rapoartele CbCR ca o prima linie de aparare in inspectiile fiscale. In acelasi timp, sa aiba in vedere ca, la un termen deloc indepartat, vor fi obligate sa isi faca publice informatiile fiscale.

Autor: Adrian Rus (foto), Partener, Liderul Departamentului de Preturi de Transfer, EY Romania