Desi la nivel oficial si al mass-media, s-a vorbit despre o rescriere a Codului de procedura fiscala, modificarile recente nu sunt atat de substantiale incat sa putem vorbi de doua coduri, unul vechi si altul nou, cum a fost cazul altor acte normative importante din peisajul legislativ romanesc (ex: Codul Civil, Codul de procedura civila, Legea insolventei). Prin noul proiect al Codului de procedura fiscala – cel putin in varianta oficiala aprobata de Guvernul Romaniei – nu sunt puse in discutie conceptele fundamentale in materie si nici nu s-a urmarit o reasezare a raporturilor dintre fisc si contribuabil pe baze noi, moderne si care sa creeze un echilibru intre participantii la procedura fiscala, bineinteles fara a aduce atingere caracterului de drept public al raportului dintre autoritatea fiscala si contribuabil.

In principal, cu fiecare modificare a Codului de procedura fiscala, am observat intentia autoritatilor fiscale de a rezolva pe cale legislativa anumite probleme presante pentru autoritatea fiscala – dar punctuale, rezultate din aplicarea dispozitiilor anterioare. Un bun exemplu in acest sens este modul in care a evoluat regimul accesoriilor (dobanzi, penalitati, majorari de intarziere) datorate de contribuabil si cel datorat de stat contribuabililor, regim ce la nivelul anului 2009 era similar pentru ambele parti.

Ceea ce surprinde la acest proiect este amploarea modificarilor introduse in defavoarea contribuabilului, modificari ce afecteaza, daca mai era nevoie, in mod substantial drepturile contribuabilului in cadrul procedurii fiscale, precum si incercarea autoritatii fiscale de a deveni o autoritate de control la nivel national al miscarilor de fonduri intre contribuabili (in acest sens a se vedea noile obligatii de raportare mentionate la art. 61 si 62 din proiect ce sunt excesive si fara legatura cu scopul autoritatii fiscale).

Noul proiect se mai diferentiaza si prin incercarea de „fiscalizare” excesiva a unor tipuri de creante nefiscale, ce nu ar fi trebuit sa faca obiectul unei astfel de proceduri, ajungandu-se pana in punctul in care creante rezultand din raporturi juridice civile sa fie suspuse acestui cod. Exemple relevante in acest sens sunt redactarea ambigua a art. 100 din proiect, precum si abrogarea art. 1 (4) din prezentul cod sau introducerea de concepte straine dreptului administrativ (ex: distinctia anulabilitate vs. nulitate).

Nu in ultimul rand, modul in care acest proiect a fost dezbatut cu mediul de afaceri a lasat mult de dorit, solicitandu-se input intr-un termen extrem de scurt, doar pentru a fi ignorat, si aducand-se modificari de la o versiune la alta, fara a fi discutate in prealabil.

Imbunatatirile noului Cod de procedura fiscala, dar si absentele notabile

Cel putin in ceea ce priveste imbunatatirile favorabile mediului de afaceri sau in general contribuabilului, noul proiect este sarac in astfel de exemple. Chiar daca acestea exista, ele nu privesc decat chestiuni de importanta medie sau minora. In aceasta categorie am putea mentiona:

a) Introducerea principiului de interpretare a reglementarilor fiscale in dubio contra fiscum (art. 13 alin. 6 din proiect), ce presupune ca atunci cand legea este neclara se va interpreta in favoarea contribuabilului, insa aplicarea sa practica a fost limitata fiind instituit ca ultima regula de interpretare (dupa aplicarea primelor patru).
b) Introducerea principiului rezonabilitatii termenelor stabilite de fisc pentru indeplinirea de catre contribuabili a unei obligatii de a face impusa de autoritatea fiscala;
c) Rambursarea automata a taxei pe valoarea adaugata de pana la 45.000 de lei cu efectuarea controlului ulterior;
d) Reglementarea posibilitatii contribuabilului de sustinere orala a contestatiei administrative

Trebuie insa spus ca viata companiilor ar fi mai usoara daca nu s-ar adopta o serie de modificari propuse prin noul proiect, respectiv:

a) penalitatea de nedeclarare
b) extinderea termenului de solutionare a cererilor contribuabilului
c) extinderea artificiala a cazurilor in care se poate declara inactivitate contribuabililor
d) obligatiile extinse de raportare pentru banci si alte categorii de contribuabili (avocati, notari, auditori, etc.)
e) „fiscalizarea” creantelor bugetare nefiscale
f) imposibilitatea de recuperare a creantelor platite in plus (pentru cele cu retinere la sursa) daca platitorul a intrat in insolventa

In plus, mediul de afaceri a solicitat in mod repetat de in ultimii patru ani anumite modificarile care au fost complet ignorate de catre Ministerul de Finante in elaborarea actualului Cod, intre care putem enumera:

a) Introducerea unui termen maxim in care inspectia fiscala poate fi suspendata indiferent de cauzele suspendarii
b) Reglementarea posibilitatii contribuabilului de a ataca in contencios administrativ tacerea organului fiscal sau refuzul nejustificat al acestuia de a rezolva o cerere sau de a efectua o operatiune administrativa
c) Reglementarea posibilitatii contribuabilului de a se adresa direct instantei de contencios administrativ in cazul in care organul fiscal nu raspunde la contestatie in termenul legal
d) Introducerea de reguli si limite procedurale cu privire la obiectul, durata si desfasurarea controalelor inopinate si antifrauda (la acest moment nu exista o reglementare a controlului anti-frauda)
e) Eliminarea posibilitatii organului fiscal de a prelungi sine die termenul de prescriptie ca urmare a incalcarii obligatiei sale de a finaliza inspectia fiscala in cadrul termenului de prescriptie
f) Reglementarea mai stricta a cazurilor cand organul fiscal poate estima baza de impunere
g) Eliminarea efectelor asupra tertilor rezultate din declararea ca inactiv al unui contribuabil

Concluzionand, cred ca putem afirma fara a gresi foarte mult ca acest proiect a fost redactat pe principiul ”Un pas inainte, doi pasi inapoi” si constituie probabil un regres fata de codul de procedura fiscala care este la acest moment in vigoare.

Autor: Lucian Tanase (foto), Avocat, Radu si Asociatii SPRL, Casa de avocatura afiliata EY Romania