Dosarul preturilor de transfer
In ultima vreme, in mediile de afaceri din Romania, dar si de pretutindeni, se vehiculeaza tot mai mult termenul de „preturi de transfer”. Nu numai directorii generali si cei financiari a multinationalelor, auditorii si consultantii acestor companii sunt interesati de subiectul numit „preturi de transfer”, dar si reprezentantii autoritatilor fiscale se concentreaza tot mai mult in jurul tematicii preturilor de transfer.
Acest articol, care va apare in mai multe fascicule, este menit sa explice pe intelesul tuturor, ce sunt „preturile de transfer” si de ce este necesara intocmirea unui „dosar al preturilor de transfer”.
1. Perspectiva economica. Cauzele generatoare ale conceptului de „preturi de transfer”
Criza economica, ale carei prime semne s-au manifestat in SUA spre sfarsitul anului 2007 si care a afectat, pe rand, si statele Uniunii Europene, incepand din 2008, a fost urmata in aceste state de o criza mult mai profunda, fiindca era vorba de o criza structurala. Aceasta a fost criza deficitelor bugetare, care a pus sub semnul intrebarii insusi modelul economic si social european. In efortul lor de a castiga alegeri dupa alegeri, aproape toate guvernele europene au contribuit frenetic la acordarea in serie a nenumarate masuri de sustinere sociala, indatorandu-se an dupa an, tot mai mult si crescand datoria publica. Astfel, aceasta ajunsese sa masoare 152,6% in Grecia, 127,3% in Italia, 120,3% in Portugalia, 117 % in Irlanda, 89,9% in Franta, 84% in Cipru... Acestea au fost de altfel, tarile care au reprezentat cea mai mare piedica in calea revenirii economice a Uniunii Europene, in comparație cu SUA – tara care a „exportat” criza economica si care si-a revenit spectaculos in ultimul an.
In acest rastimp, tarile membre ale Uniunii Europene au fost fortate sa treaca la masuri de austeritate, in vederea echilibrarii bugetelor lor: trebuiau sa reduca cheltuielile, ceea ce a avut ca efect restrangerea investițiilor de stat si a reprezentat una din cauzele prelungirii crizei economice si au trebuit sa forteze cresterea veniturilor. S-a dovedit, o data in plus si fara nici o urma de indoiala, ca atunci cand este in criza, orice stat, prin guvernul, sau il ia in vizor tot pe amaratul de contribuabil. Doar ca, in cazul preturilor de transfer, acest contribuabil nu era amarat decat pentru consecintele, pe care urma sa le suporte, nicidecum pentru veniturile sale. Aceasta, pentru ca era vorba de companiile multinationale.
Daca doriti sa aflati mai multe, va invit sa cititi si urmatoare parte a acestui articol dedicat preturilor de transfer.
Articol de Corneliu-Teofil Teaha (foto), Teaha Management Consulting



























































