Codul Insolventei este un pas inainte in vederea reglementarii insolventei din Romania. Astfel, spre exemplu, este bine-venita aducerea in prim plan a procedurilor de prevenire a insolventei (care pana acum au fost aproape ignorate de practica din Romania), astfel cum sunt de apreciat si coordonarea insolventelor la nivel de grup sau detalierea procedurilor transfrontaliere, precum si majoritatea celorlalte ajustari, clarificari, completari si modificari aduse de aceasta reglementare.

Cu toate acestea, desi apreciem faptul ca aceasta reglementare incepe sa abordeze problema insolventei la nivelul grupurilor de societati, am fi vrut sa regasim si unelte care sa poata fi folosite pentru a strapunge valul corporatist si nu doar masuri de coordonare a insolventelor societatilor din grup. Tot asa, poate fi benefica extinderea numarului de situatii in care se poate solicita atragerea raspunderii organelor de conducere si/sau supraveghere, desi consideram ca ar fi fost necesara si implementarea unor mecanisme de limitare a eventualelor cereri abuzive de atragere a raspunderii. In mod similar, desi legiuitorul a identificat corect necesitatea adoptarii unor masuri care sa faciliteze accesul debitorilor la finanţare in cursul procedurii, Codul Insolvenţei nu ofera mecanisme suficient de puternice pentru atingerea acestui deziderat.

Mai mult decat atat, o parte din modificarile aduse de Codul Insolventei vor avea un impact semnificativ asupra mediului de afaceri din Romania. In acest sens, amintim reducerea termenului de executare a planului de reorganizare de la 3 - 4 ani cat este in prezent la 1 an (care va putea fi prelungit cu pana la 12 luni dar fara a se depasi 2 ani), posibilitatea creditorilor curenti, care detin impotriva averii debitorului creante nascute in perioada de observatie, de a declansa procedura de executare silita impotriva debitorului pentru a-si recupera datoriile precum si desemnarea directa a administratorului judiciar provizoriu de catre judecatorul sindic.

Astfel, reducerea termenului de executare a planului de reorganizare va afecta companiile mijlocii si mari pentru care reorganizarea nu poate dura doar un an, determinand astfel falimentul acestora. Este de prisos sa mentionam ca acest faliment echivaleaza cu desfiintarea unor locuri de munca, cu cresterea numarului somerilor si poate chiar cu falimentul furnizorilor acestor companii.

Totodata, prin acordarea posibilitatii creditorilor curenti de a declansa procedura de executare silita impotriva debitorului pentru a-si recupera datoriile se creeaza o contradictie flagranta fata de ordinea de prioritate stabilita de Codul de procedura civila. Creditorul curent isi va satisface creanta sa in cadrul unei proceduri de executare silita, in detrimentul celorlalti creditori, inclusiv a celor garantati, care raman sa imparta diferenta ramasa din activul debitorului.

Desemnarea directa a administratorului judiciar provizoriu de catre judecatorul sindic va determina discontinuitati la nivelul procedurilor de insolventa, determinate de inlocuirea administratorilor provizorii desemnati de judecatorul sindic, la prima adunare a creditorilor, in conditiile in care acestia nu au fost desemnati din start cu acordul creditorului majoritar.

Pe termen scurt, un aspect care va putea genera dificultati in practica consta in faptul ca noile prevederi se aplica imediat, de la 25 octombrie, inclusiv procedurilor aflate in curs. Aceasta situatie atipica poate destabiliza cursul procedurilor existente avand potential de a-i afecta negativ pe cei care si-au facut un plan de actiune in insolventa pe baza prevederilor existente la deschiderea procedurii, adoptand planuri de reorganizare si demarand negocierile cu creditorii principali. Mai mult, termenul scurt in care noile prevederi vor deveni aplicabile nu este suficient pentru ca persoanele interesate sa isi adapteze strategia in consecinta, ceea ce va atrage critici, binemeritate, la adresa sistemului juridic imprevizibil din Romania.

Nu trebuie omis nici faptul ca actul normativ nu ofera timp de pregatire pentru judecatorii sindici si practicieni in privinta modalitatilor de aplicare si interpretare a legii. Un asemenea act normativ, asemanator Codului civil, Codului fiscal, etc, trebuia dezbatut mai temeinic, avandu-se in vedere consecintele puternice si directe pe care Codul insolventei le are in economia Romaniei.

In consecinta, ramane acum in sarcina instantelor sa suplineasca, prin jurisprudenta lor, lacunele din Codul Insolventei, inclusiv in ceea ce priveste aplicarea in timp a acestuia. In acelasi timp, speram ca si legiuitorul va continua perfectionarea acestei reglementari pentru a oferi mediului de afaceri din Romania un instrument care sa intruchipeze intr-adevar principiile pe care se bazeaza Codul insolventei.

Material realizat de Liviu Gheorghe - foto stanga (Avocat asociat Jinga, Maravela & Asociatii, Co-coordonator al echipei de insolventa), Marius Patrascanu - foto dreapta (Avocat asociat Jinga, Maravela & Asociatii, Co-coordonator al echipei de insolventa).